Treceți la conținutul principal

Echipa ideala

Ma tot gandeam de ceva vreme cum ar arata pentru mine echipa ideala in fotbal dupa 1990 incoace. E la moda in aceasta perioada sa se stabileasca echipa ideala din Champions League sau a campionatelor puternice de pe batranul continent. Fiecare dintre noi, am creionat acest gen de echipe si le-am visat in anumite perioade imbracate in tricourile favoritilor. Asa ca e timpul sa intru in coltul imaginatiei si sa-mi dau putin cu parerea. Primul gand a fost sa gasesc un echilibru perfect intre faza ofensiva si faza defesiva. Asezarea pieselor pe teren ar fi, ca tot este la moda intr-un 4-2-3-1, dar in conceptia mea nu ar fi nimic mai mult decat o derivata a clasicului 4-4-2.

Sa stabilesc titularul dintre buturi a fost alegerea cea mai usoara. Nu am nici o ezitare cand vine vorba sa-l aleg pe Manuel Neuer. Din punctul meu de vedere cu toata stima pentru Buffon si Casillas, Neuer este cel mai bun portar pe care eu am avut ocazia sa-l vad pe terenurile de fotbal.  E principala arma a celor de la Bayern Munchen si a nationalei Germaniei. Fara Neuer ar fi reusit Germania sa elimine Franta in Brazilia? Ar fi castigat Bayern Champions League in finala cu Borussia Dortmund? Greu de crezut.


Pe zona centrala in compartimentul defensiv sunt foarte multe solutii. Imi este greu sa-i las pe afara pe Charles Puyol, pe Walter Samuel sau Fernando Hierro. In prima faza am decis sa-i nominalizez pe Fabio Cannavaro si pe Alessandro Nesta. Se completau perfect in tricoul echipei nationale insa as avea nevoie de o stanca in defensiva in cazul in care adversarul are un atacant de gabarit. In plus as prefera ca in unele situatii fundasul central sa iasa din defensiva cu mingea la picior. Langa Fabio Cannavaro as opta pentru Marcel Desailly. Cei trecuti bine de doua decenii ca varsta nu au cum sa nu-si aminteasca acest nume.

Pe flancuri intodeauna as cauta sa dezvolt o superioritate prin invaluirile fundasilor laterali. Fundasii de profilul lui Dani Alves sunt ideali pentru modul in care as gandi strategia de joc a echipei. Optiunile mele pentru pozitiile de fundasi laterali ar fi brazilianul Cafu si francezul Vincent Candella. Cafu cred ca avea o tehnica si o inteligenta a paselor mai buna in comparatie cu Dani Alves. In stanga sunt constient ca un Paolo Maldini sau Roberto Carlos ar suna mult mai bine. Disponibilitatea la efort de care dispunea Vincent Candella in compensatie cu rolul titularului din compartimentul superior, ii aduc nominalizarea in dauna celorlalti. Ca nu era titular in echipa nationala in fata lui Lizarazu pentru mine era o indignare. Asa cum a fost pentru toata Franta absenta lui David Ginola de la Campionatul Mondial din ’98.

In centru, la mijloc deciziile sunt clare fara nici un fel de ezitare. Cu rol de mijlocas defensiv singurul nume care a putut sa-mi treaca prin cap a fost Didier Deschamps, actualul selectioner al Frantei. Nu cunosc fotbalist care sa se poata compara cu Deschamps la capitolul recuperare. Nu stiu cati vrajitori ai balonului rotund se pot lauda ca au reusit sa-l dribleze vreodata pe Didier Deschamps. Ca o parere personala, a fost inima Frantei construite de Aime Jacquet.

Langa Deschamps pe pozitie de coordonator de joc l-as alege pe Andrea Pirlo. Trebuie sa recunosc aici pe aceasta pozitie am avut cele mai multe batai de cap. Mi-a fost foarte greu sa decid intre Pirlo sau Xavi. Dupa mine cei mai completi mijlocasi centrali din istoria fotbalului modern. Inteligenta tactica, tehnica pe spatii reduse, schimbari de directie, pase in profunzime si cand situatie o cere pot decide meciul printr-o faza fixa sau executie personala. De ce Pirlo? In comparatie cu Xavi este italian, iar eu pentru fotbalul din ”cizma” am un sentiment aparte.

In flancuri nu-mi plac jucatorii liniari. Cred ca de ceva vreme a apus prioada lui Giggs sau Marc Overmars. In dreapta daca acest 4-2-3-1 ar avea valente spre 4-3-3 bineinteles ca Lionel Messi ar fi fara discutii obtiunea numarul 1. Insa eu ma gandesc sa ma apar in 4-4-2 si am nevoie pe langa tehnica si clarviziune, de agresivitate. Francezul Youri Djorkaeff mi se pare decizia corecta. Nu intamplator l-am ales pe Vicent Candella pe postul de fundas dreapta in detrimentul altor optiuni mai bune. Nu-mi pot imagina o echipa ideala in care sa nu fie nominalizat magicianul Zinedine Zidane. Pozitionat in stanga cu incursiuni spre centru asa cum il folosea in majoritatea partidelor Marcelo Lippi.

Pas cu pas am ajuns la atacanti. Cuplul de atancanti poate fi asezat conform teoriei in linie, in tandem sau la sustinere. Am preferat sa aleg ultima varianta. In fata unei defensive aglomerate numeric am nevoie de calitate individuala in duelurile unu la unu, capacitate de a pasa decisiv si de a surpinde cu sut din afara careului. Au fost doua variante. Francesco Totti si Roberto Baggio. Am mai scris si cu alte ocazii cei doi au fost singurii mei idoli in fotbal. Dupa Francesco Totti potopul. Titular ar fi Roberto Baggio. Poate datorita religiei, Baggio din punctul meu de vedere a fost un jucator mult mai disciplinat si dispus sa alerge pe terenul de fotbal in comparatie cu Totti.

Coborand cu Baggio intre linii, cu Zidane si Djorkaeff pe ariile laterale si cu Pirlo in spate nu stiu ce defensiva ar reusi sa reziste fara sa primeasca gol timp de 90 de minunte. Daca as pierde posesia si as fi asediat de adversar prin prezenta lui Baggio as castiga densitate in linia de mijloc. Pe contraatac in dueluri unu la unu, Roberto Baggio avea capacitatea de a se opri cu mingea in plasele portilor adverse.

Ultima piesa. Omul cu care ar trebui sa lovesc decisiv fiecare adversar. Daca as merge pe mana unui pivot in careul advers, as pierde din inventivitatea si calitatea tehnica pentru care am optat pe zonele laterale. Asa ca ma vad nevoit din considerente tactice sa renunt la Zlatan Ibrahimovic. Prefer oportunismul, un killer. Doua optiuni o singura alegere. Intre Filippo Inzaghi sau Gabriel Omar Batistuta. Decizia se indreapta spre Batistuta. Era un atacant mult mai complet decat Inzaghi. Putea surprinde cu sut de la dispanta, ii placea mai mult mobilitatea, detenta aeriana mai buna. In plus in imaginatia mea simt ca indrept o nedreptate a fotbalului. A iubit prea mult timp Fiorentina. Daca ar fi plecat si nu ar fi mers in Serie B, poate astazi avea in palmares UEFA Champions League.


La final echipa mea ideala ar fi: Neuer – Cafu, Cannavaro, Desailly, Candela – Deschamps, Pirlo – Djorkaeff, Roberto Baggio, Zidane – Batistuta. Cu exceptia portarului de la sfarsitul anilor ’90 inceputul anilor 2000. Am convingerea ca multi fotbalisti din ziua de astazi in acele vremuri nu si-ar fi gasit locul. In comparatie cu astazi, pe atunci fotbalul se orienta mai mult pe talentul nativ. Astazi antrenorii se cramponeaza pe forta fizica si disciplina tactica. Neglijandu-l pe Neuer, toti cei enumerati mai sus au avut legatura intr-un anumit moment al carierei cu Italia. Erau vremuri cand Serie A era everestul fotbalului mondial.

Comentarii

  1. Te contrazic in 3 privinte:

    1. Fara Messi si Cr Ronaldo viata e pustiu. Oricat de mult i-ai displacea, fara ei e cam greu. Parerea mea. Eu i-as pune pe cei 2 pe flancuri, cu Zidane in centru.

    2. Fundas stanga l-as pune pe Roberto Carlos. Dupa mine nu exista fundas stanga mai bun. Nu va mai exista niciodata unul. E parerea mea, raman la ea, oricat de util tactic ar fi Candela (ori altul).
    Iar argumentul ca juca Lizarazu la nationala imi intareste opinia. Si continui: nu e vorba de un moft al unui selectioner, ci asa s-a intamplat cam cu toti selectionerii. Toti sa fi fost prosti?

    3. Trebuie sa pun o intrebare care ma macina. Cand vad echipe d-astea ideale intreb de fiecare data: Pirlo la ce varsta? Xavi la ce varsta?
    Pirlo s-a maturizat mai greu, Xavi mai repede. Xavi s-a stins, insa, mai repede. Pirlo a dus-o pana spre batranete. La fel cu Batistuta. Spre finalul carierei era o umbra.

    La fel si la portar. L-as pune pe Buffon intai si intai pentru varsta. Uita-te cat timp a jucat la nivel inalt. Casillas ramanea la Real daca era portar genial. Nu as pune intr-o echipa un jucator care la 30 de ani joaca precum un pensionar. Acelasi lucru cu Overmars: jucator de plastilina, imi placeau viteza lui, centrarea lui, dar nu as fi riscat sa-l achizitionez, de teama unei accidentari.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

SSC Napoli in mandatul lui Rafael Benitez

La plecarea de pe ”San Paolo”, Walter Mazzarri lasa in urma o formatie cu o prestatie remarcabila in UEFA Champions League, eliminand Manchester City in faza grupelor si invingand Chelsea Londra in optimi pe teren propriu, urmand sa piarda dramatic in prelungiri accesul in faza sferturilor de finala la Londra. Pe plan intern Mazzarri castigase o finala de cupa in fata fortei dominante, Juventus Torino iar din postura de vicecampioana Napoli la vremea respectiva lasa senzatia ca se poate lua la tranta de la egal la egal cu mecanismul perfect construit de Antonio Conte la Torino. In cele patru sezoane petrecute la Napoli, Mazzarri a reusit sa aduca din nou echipa in elita fotbalului european.

Dupa virgula pusa dupa era Mazzarri si despartirea de Edinson Cavani, presedintele Aurelio De Laurentiis a reusit o lovitura de imagine instalandu-l pe banca pe spaniolul Rafael Benitez. Un antrenor cu cota, fost castigator de UEFA Champions League cu FC Liverpool, detinatorul la zi al trofeului Eu…

Perlele lui Laszlo Boloni

Cariera lui Laszlo Boloni in antrenorat a inceput in Ligue 2 la Nancy, echipa pe care avea sa o promoveze pe prima scena a fotbalului francez. Dupa ucenicia petrecuta la Nancy, numele antrenorului Boloni se contureaza odata cu preluarea echipei nationale. O echipa nationala venita dupa cel mai reusit campionat european din istorie (sferturi de finala) si odata cu retragerea lui Gica Hagi din iarba, obligata sa faca schimbul de generatii. A fost o perioada scurta insa suficienta pentru a intra in atentia portughezilor de la Sporting Lisabona.

Ce a ramas in urma lui Boloni? In primul rand un nucleu tanar de jucatori (Lobont, Contra, Radoi, Codrea, Pancu, M.Niculae, etc) pe care Federatia Romana de Fotbal, dominata la vremea respectiva de anumite interese stiute sau nestiute, nu a reusit sa o gestioneze. De la revolutie incoace, Boloni a fost singurul selectioner care a avut o viziune spre viitor si a avut coloana vertebrala suficient de tare sa nu se indoaie datorita presiunilor. Refren…

Restantul Allegri

Bun, o infrangere categorica, fie si intr-o finala de UEFA Champions League nu anuleaza rezultatele si meritele lui Massimiliano Allegri, insa in obsesia numita UEFA Champions League sunt cel putin doua chestii care lasa de gandit, si-ti ofera oportunitatea sa te intrebi care sunt limitele tehnicianului livornez. Sezonul trecut Massimiliano Allegri a abordat eronat meciul tur cu Bayern Munchen, iar in retur prin schimbarile facute le-a permis bavarezilor antrenati la vremea respectiva de Josep Guardiola sa revina pe tabela de la 0-2 si sa duca meciul in prelungiri acolo unde Juventus a fost victima sigura. Atunci scenariul tactic pus in scena a fost rupt prin introducerea lui Mario Mandzukic in locul lui Alvaro Morata.

Dupa scor si prestatia de gala oferita de Cristiano Ronaldo, victoria celor de la Real Madrid nu poate fi pusa la indoiala, insa dupa parerea mea, veteranul  Buffon are cel putin un gol pe constiinta (golul de 3-1). Varsta nu iarta pe nimeni. Poate in urma cu 10 ani, Bu…